Cat de adorabil este turismul cultural bruxelez! Surpinzator dar accesibil, concentrat dar si socant, plin de semnificatii si inainte de orice pan-european. Chintesenta emblematica a orasului sau cum se spune pe la noi, buricul problemei, este Grand Place, marea piata, un patrulater de istorie economica si politica urbana ordonat arhitectonic sub forma a 39 de case ale marii burghezii. Incarcate de toata simbolistica puterii economice capitaliste, aceste obiective turistice impun rapid turistului o alta perspectiva si tinuta. Cum ar fi la noi, bunaoara la Muzeul taranului roman, ca turistul sa simta ca „vesnicia s-a nascut la sat”.

Aflandu-ma in Grand Place, cu un ghid bun care explica scurta istorie a fiecarei case, intrasem in atmosfera sobra si densa a picturii flamande. De pe la a cincea casa ma consideram deja egal cu Razvan Theodorescu, fin cunoscator al volutelor culturale care leaga diversele capitole ale istoriei culturale europene de mentalitatile popoarelor.

Pe la la Maison des Bouchers “LE CYGNE”, adica a noua casa de pe latura estica a pietei, atmosfera baroca se cam estompa, apareau in schimb in forta primele radacini ale meandrelor concretului actual. Pe la 1830 casa a devenit “café-logement” iar in 1847, nimeni altii decat Karl Marx si Engels, parintii comunismului, scrisesera Manifestul. Ca sa fie de bun augur, in acceasi casa, dar mai tarziu, prin 1885 se infiinta si Partidul muncitoresc belgian

Incurcata si istoria asta din Grand Place! Ne aducea cam rapid mai aproape de prezent si nu ajunsesem decat la 9-a casa! Imi faceam socoteala, ce mai urmeaza?! Cu bruma de cultura aferenta, cautam febril sa anticipez, la care dintre case avem ceva memorabil legat de noi, de romani? Eminescu a fost doar la Cernauti si Berlin, Alexandri la Paris, Balcescu la Viena si Palermo. Da! Rednic a fost in Belgia! pacat insa ca a jucat la Liege. In momentul acela, cand eram exasperat ca nu gaseam ceva cu adevarat remarcabil legat de Romania s-a intamplat pocinogul. Continuarea… »

Ca în orice societate, unii erau mai descurcăţi ca alţii şi în vremurile comuniste.
În Constanţa, cei care aveau balcoanele spre port erau şi primii care aflau cînd vin vapoarele cu portocale.
Drept urmare, tot copilăretul, împins de la spate de liotele de bunici prevăzătoare, o lua la goană în direcţia alimentarei, ca să prindă rînd cît mai în faţă.
Dar, pentru că niciodată nu puteai fi sigur că prinzi ceva, cîţiva, mai şmecheri, întreprindeau o acţiune diversionistă Continuarea… »

Din “istoria” personală a unui geniu: Salvador Dali. (Citez din memorie)
- La 6 ani, Dali vroia să devină bucătăreasă. Îi plăcea mult ideea de a avea o meserie “de genul feminin”. Continuarea… »

Românul, inventiv, se ştie că găseşte mereu ocazia de a mai pune de o afacere. Prin 1990, în şantierul de români de la Hilla, la vreo sută de kilometri de Bagdad, foială intensă. Un inginer tînăr, proaspăt ajuns în Irak, se gîndeşte să facă o afacere. Iese în tîrg şi se întoarce mîndru cu 100 de umbrele pe care le luase la un preţ bunicel şi se laudă:
- Băi, ce ştiţi voi! Îi trimit nevesti-mii în ţară umbrele şi le vinde la preţ dublu!
- Domnu’ inginer, zice unul în timp ce dădea cu mistria, da’ de unde aţi reuşit dumneavoastră să cumpăraţi umbrele?
- Cum, de unde, bă? Din piaţă…
Zidarul, rîzînd în hohote:
- Apăi, de, domnu’ inginer, dacă spuneţi dumneavoastră… Acu io sînt curios cine dracu o să cumpere în România umbrelele alea… Continuarea… »

Scenă din anii ‘70. Nea Lăzărache, dascăl la biserica din satul Revărsarea, în N Dobrogei, obişnuia să intre în tot felul de buclucuri în mod cu totul şi cu totul accidental. Într-o dimineaţă de vară, în timp ce umbla pe una din uliţele satului, găseşte pe jos o potcoavă.
– Doamne, s-a bucurat Nea Lăzărache, o să îmi meargă bine toată ziua! Continuarea… »

La maternitate, un proaspăt tătic emoţionat aştepta să iasă doctorul să îi zică ce şi cum. Lângă el, un tip genul juma’ de buletin, dar nervos nevoie mare.
- Dacă îmi face iar nevastă-mea fată, am trei acasă, o omor cu mâna mea, fir-ar a dracu de proastă, las’ că vede ea!
Iese doctorul şi se duce către tipul care înjura în gura mare:
- Vă felicit, aveţi o fată de trei chile opt sute, sănătoasă şi frumoasă!
Omul se enervează şi mai tare şi începe să îşi suduie nevasta mai dihai şi să ameninţe că o bate de-o rupe când o ieşi din spital.
Doctorul, un tip la vreun metru nouăzeci, care pornise deja către sala de naşteri, Continuarea… »

Miron Cozma la penitenciar, în timpul sentinţei de 17 ani pe care o executa pentru mineriade. Văzând că Luceafărul Văii Jiului a fost înţărcat, diferiţi oameni care avuseseră de-a face în trecut cu el au început să-l dea în judecată reclamând diferite infracţiuni minore. Culmea justiţiei – deşi aflat la puşcărie, Cozma refuza să se prezinte la termene, care oricum nu mai contau pentru el, la sentinţa pe care o avea de executat. Oamenii legii se gândeau cum să-l convingă să se ducă la tribunal. La un moment dat, unul a avut o idee şi l-a chemat pe Cozma la el:

- Auzi, mă, Miroane? Uite ce zice lumea, că n-ai curaj să te prezinţi la termene! Continuarea… »

Un tabloid britanic, News of the World, a avut la începutul acestei primăveri necazuri cu justiţia din cauza unei relatări despre o orgie sexuală a unui boss din circuitul Formula 1. Titlul spunea: “Boss de F 1, într-o orgie nazistă bolnavă cu 5 prostituate”. Boss-ul, pe nume Max Mosley, este fiul liderului nazist britanic din anii ‘40 Oswald Mosley, de unde trimiterea la politică din titlu. Max a recunoscut orgia sado-maso, dar a negat orice legătură cu nazismul, motiv pentru care a şi câştigat procesul.

A doua zi, The Sun relatat despre verdict cu următorul titlu: “Freedom Gets a Spanking”.

Titlul se poate traduce simplu prin Continuarea… »

…Mi-s Any ‘77… da, fa. Misani77 într-un cuvânt, fără nimic între ele… alo, fa! da’ ce, au intrat pe net? Stai, fa, sa-i dau banii de cola lu’ băiatu’… Missani77 cu doi de s. Hai, fa, că vin şi io să mă conectez… da, fa. Miss cu doi de s. Hai că vin acum, fa… n-am cinci mii mărunt…

Sursa: Auzită la butic de pe Moşilor

Spam-ul – în limbaj pretenţios, mesajele comerciale nesolicitate – este un cuvânt cu o poveste destul de neclară. Conform Merriam-Webster On-Line, provine dintr-un sketch al legendarei trupe de umor Monty Python şi este atestat, cu sensul actual, în 1994. Sketch-ul se găseşte pe YouTube:

“Spam” era o marcă de conservă de carne de calitate… conservă. Conform altei teorii, cuvântul vine chiar de la conserva respectivă, care arată cam aşa: Continuarea… »